Increderea...cea mai importanta este increderea. Oare chiar exista iubire fara incredere ? Ce inseamna cand nu mai ai incredere in cineva si totusi inca continui o relatie...? De ce continui acea relatie...de ce te multumesti cu o relatie fara incredere ? Exista ceva ce poate echilibra relatia la loc odata ce increderea a descentrat-o in mod ireversibil ?? Si daca da , care sunt acele lucruri atat!! de importante si la fel de "grele" ca si increderea ?
Oare lumea e pur si simplu atat de naiva incat sa creada ca exista iubire fara incredere sau chiar exista iubire fara incredere?
Daca stai totusi sa te gandesti...iubirea nici nu ar mai exista dupa aceasta ipoteza pentru ca nu exista incredere totala niciodata. Sunt doua ipostaze insa : increderea si neincrederea. Daca chiar iubesti pe cineva => nu vrei sa-l pierzi => frica,suspiciunile ->neincrederea...deci neincrederea valideaza uneori prezenta iubirii la fel ca si increderea... Dar ce valideaza mai mult prezenta iubirii ? Increderea sau neincrederea ?
Pana la urma...de ce avem incredere? Caci de ce NU avem am stabilit , dar cand AVEM , de ce avem ? Tot din iubire... pentru ca vrem ca totul sa fie bine si in capul nostru se naste o iluzie ,un fel de vis, o speranta vaga dar inflacarata si oarba care poate fi sau nu poate fi adevarata .
Asadar...iubesti...cand speri sa fie bine sau cand ti-e frica sa nu fie rau ? Daca ar fi ambele ar fi perfect , iubirea ar fi pretutindeni. Daca nu e niciuna atunci..ma intreb doar ..cum iti dai seama cand iubesti sau cand esti iubit?...
Cand speri sa fie bine ? Atunci cand esti cu capul in nori de atata indragosteala si totul pare roz si pufos si ufff simplu si si si frumos incat.... se naste increderea. Iluzia.
Cand ti-e frica sa nu fie rau ?Cand ai sperat sa fie bine si iluzia s-a spart la fel de repede ca un balon de sapun.Cand ai simtit ca ai totul si apoi ca ai ramas fara nimic...cand ai trait experienta asta.Cu toate acestea...poti alege sa fii "cu capul in nori" si cand stii ca cineva sau ceva iti poate taia craca asa cum ai mai patit..si totusi risti oricum dinnou... Daca esti dispus sa faci asta insa te clasifici la " sper sa fie bine". Da , poate ca lumea se clasifica in doua categorii . Caci nu e persoana care nu a fost macar o data dezamagita in dragoste , iar alegerea trebuie facuta in continuare : sa spere sau sa se teama. Nu stiu care alegere e mai inteleapta...si care va duce la adevar.
Totodata ...ar putea fi gresita intreaga teorie . Mereu cand riscam ceva o facem si cu teama si cu speranta. Sunt doua sentimente aflate in conexiune. Una fara cealalta nu exista . E, asta da iubire...:))
Ganduri
miercuri, 22 mai 2013
miercuri, 13 martie 2013
Lacomia
De ce e lumea atat de dezamagita de
ce li se intampla, de viitor, de prezent , de oameni… de ce tot invinovatim
viata si destinul … de ce credem ca viata e nedreapta? De ce vrem atat de multe
, de ce suntem atat de putin? Un mare
defect… un important obicei stupid ,un produs al orgoliului , pe care toti il
urmam… Simti ca nu ai facut nimic sa meriti asta ? Simti ca pierzi mereu in
lupta cu destinul ? Simti ca … lucrurile nu sunt niciodata asa cum iti doresti
pe deplin si pana la capat ?Toate se intampla din pricina ta ,naivule… ti-ai
creat propriul nenoroc , ti-ai adus propria suferinta. Viata ESTE dreapta,
logica , simpla. Doar TU o seci de toate frumusetile vrand mai mult si mai mult
. Doar TU indepartezi fericirea atat de mult deziderata.
Stai pe loc si analizeaza-ti
actiunile. Analizeaza-ti gandurile , sperantele si invata sa echilibrezi ,
invata sa-ti infrangi egoismul .
E un citat interesant care spune ca
“Normal is the
halfway point between what you want and what you can get”. Ce inseamna asta
?... si cum sa fim normali atunci ? Poate trebuie deci sa ne gandim si sa
tragem o concluzie…intrebarea ramane “what you can get” … de unde sa stiu what I
can get… de unde sa stiu cat de multe
imi poate oferi viata din acele ATAT de multe lucruri pe care mi le doresc ?
De-asta e greu sa fii normal… pentru ca suntem atat de egoisti si traim intr-o
lume atat de imaginata si ireala incat nu ne dam seama care este limita , nu ne
putem opri niciodata sa VREM , mereu lacomi , mereu cu o sete nemarginita de
lucuri pe care nu le putem avea…de oameni cu un caracter ideal care sa ne
hraneasca ego-ul , de o societate care sa ne satisfaca NOUA nevoile si
dorintele .
E adevarat , intr-adevar , ca …
daca iti doresti ceva cu adevarat se va implini . Cred asta cu toata taria .
Dar acel “cu adevarat “ e inca un mister pentru mine. Ce vrea sa zica…cum
distingi cand vrei ceva cu adevarat sau cand doar il vrei?... fiindca sunt
atatea lucruri pe care le vrei cu o dorinta atat de ardenta si atat de urgent
incat crezi ca asta inseamna “cu adevarat”…. Dar poate nu asta inseamna. Poate
ca acel “cu adevarat” nu e stabilit de cat de tare vrei pe moment acel lucru , ci de cat de necesar iti este pentru miezul
fiintei tale , pentru evolutia ta spirituala.(dar cine hotaraste de ce avem noi
nevoie?) Putine lucruri le vrem cu adevarat… noi doar “vrem” in nestire….sa avem tot daca e
posibil . Tot ce e interzis in mintea noastra e permis , tot ce e imposibil ,
in mintea noastra e posibil , tot ce visam credem ca se va indeplini … si se va
indeplini ,dar nu tot,naivule… nu mai spera in zadar.Invata sa aspiri la ce are nevoie ego-ul tau cu
adevarat. Invata sa iubesti nu numai visele ci si realitatea… lupta sa
transformi si realitatea in vis ,nu numai visul in realitate. Idealul e sa te
multumesti cu ce ai..dar cum sa faci asta cand stii ca poti avea atat de multe,cand
ce e interzis , imposibil ,iti face inima sa bata si adrenalina sa iti curga in
vene ? Suntem dependenti de acest fior , si ACESTA e cel ce ne face sa vrem
vrem vrem la infinit.Asta si ,poate, curiozitatea…
Nu te amagi . Nu va niciodata asa cum
speri. In ochii mei, unele lucruri se intampla exact pe invers uneori ... nu vi s-a
intamplat?Exact cand crezi ca se va intampla ceva se intampla opusul … exact
cand visai ceva, se intampla altceva… dar toate par ca duc in acelasi loc eventual…
Si asta e bine. Asta face ca viata sa fie dreapta . Asta demonstreaza ca exista
echilibru , ca nu traim intr-un haos de sentimente si dorinte. Sunt unele
lucuri care se intampla pentru ca le-ai dorit
, altele tocmai pentru ca nu le-ai dorit… Poti sa zici ca esti
responsabil de ambele ?
marți, 26 februarie 2013
Binele si raul
Ce este
binele si ce este raul ?
Sunt doua valori , doi termeni
inventati de om pentru a servi ca fundament al judecatii noastre ,pentru a distinge lucrurile unul de altul ,
pentru a ne ajuta sa evoluam… dar in fond , ce e binele .. si ce e raul ?
Inca nu am reusit sa inteleg prea
multe despre aceste doua conceptii fundamentale deoarece deseori se bat cap in
cap, raul devine bine , binele devine rau ,dupa bunul plac al orgoliului si egoismului nostru.
Am observat cum deseori binele
devine rau cand este rostit de altcineva. Scopul omului este si va ramane mereu
acelasi: de a se cunoaste pe sine insusi , de a intelege si a invata cum sa isi
traiesca viata .Pentru a face acest lucru , este inevitabil sa te intrebi ce e
binele si ce e raul …
Consider ca pt fiecare ele sunt
diferite asa cum fericirea pentru fiecare consta in actiuni si impliniri
diferite. Ceea ce binele si raul au in comun cu conceptiile fiecaruia dintre
noi este ca toti vrem binele. Toti vrem sa facem bine , sa primim binele, sa
evitam raul , sa ne ferim de el , si cu atat mai mult sa nu il facem. Consta in
orgoliu , defectul fundamental si comun tuturor fiintelor umane . Dar ce
inseamna defapt totusi binele si raul ?
In urma caror actiuni si instincte clasificam ce ni se intampla si ce
vedem in jur ca fiind bine sau rau ? Poate ca aceeasi constiinta care ne obliga
sa clasificam tot ce ni se intampla ca
fiind rau sau bine este aceeasi constiinta care ne induce defapt in eroare.
Deseori facem lucruri lipsite de demnitate , josnice, in definitiv ,rele…in
ochii altora. Dar de ce apar in ochii celor care le face ca fiind bune ? In
aceeasi situatie , faptele bune facute de cineva pot fi vazute de altii ca ceva
rau . E un cerc continuu …un ciclu , un echilibru , o forta care ne controleaza
si ne conduce pe toti. Niciodata aceste doua conceptii nu vor avea la baza o logica
pe care o vom urma toata viata . Totul e in schimbare , asa cum calitatile ,
defectele noastre mor, si personalitatea noastra se schimba asa si raul si
binele isi schimba definitia , intelesul . Insa e ceva in noi , acel EU care
ramane ,adevarata noastra persoana , acea parte a subconstientului , acea
caracteristica aflata in nucleul fiintei
noastre nu se va schimba. Aceea este cea care va clasifica lucrurile mereu in
favoarea EU-lui , in favoarea orgoliului daca am putea spune asa.
Imi este
imposibil sa nu trag concluzia ca… tot ce crezi ca e bine, e rau si invers… am
un instinct ..ciudat. Poate e acel EU , nu stiu… si cu toate astea nu e nimic
ce pot face..ce VREAU sa fac .Poate ca acesta este modul de a-ti trai viata pana la
urma… Mereu e o parte din noi care stie
adevarul , dar niciodata nu urmam acea parte . In acest fenomen consta toata
frumusetea, subtilitatea si imprevizibilitatea vietii… nu exista persoana in
aceasta comunitate care sa nu fi facut in mod constient si intentionat rau pentru
a se simti bine.
A face rau altuia pentru a primi
bine , pentru a fi TU bine . E bine ? Sau e rau ?
Pentru cel ce face “pacatul” , e bine ? … Pare bine…desi
stii ca e o iluzie,nu iti recunosti asta,dar stii… ca in modul acesta dezlantui
si deschizi cusca in care se afla cea mai brutala si incontrolabila fiara: echilibrul . Nu te poti abtine niciodata sa
dai frau liber “raului” . Deci poate pana la urma e bine… nu ? Daca acel “rau(pentru
altii)” care pentru noi e bine , e placere , este constientizat de un substrat
adanc ca fiind aducator de “rau(pentru noi insine)” , si totusi il facem…
atunci poate ca… chiar exista demnitate in noi .. doar ca..nu multi realizeaza ca acea placere va aduce rau… deci
pentru cei ce realizeaza ,este BINE ,iar pentru cei ce nu realizeaza e RAU .
..??
De ce este o rusine pt ratiune sa se lase prada placerii
dar este o onoare sa se lase prada durerii ?
Pentru ca…ratiunea alege usor placerea, placerea este ca o acadea
savurata de un copil pofticios. Pe cand durerea … ce copil ar manca broccoli de
buna voie ? E greu ,iti trebuie constiinta , o vointa puternica si demnitatea
de a accepta suferinta.Suntem intr-adevar ca niste copii care nu vor sa manance
ce e sanatos dar cu gust neplacut Tot ce accepti cu usurinta e raul adevarat
,iar tot ce accepti pentru ca esti nevoit sa accepti ,dupa timp ,durere,gandire
indelungata,lupta cu tine insuti… acela e binele adevarat. Si totusi, nimeni nu se lupta indeajuns
pentru bine.
Desi unele lucruri par a avea
logica…mereu vor ramane intrebari si
aspecte neanalizate .insa acestea sunt cele pe care am reusit eu sa le analizez
pana acum . Sper ca mi-ati inteles perspectiva si ca veti avea dorinta de a ma
contrazice si de a-mi oferi noi perspective.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)