Binele si raul

Ce este binele si ce este raul ? 

           Sunt doua valori , doi termeni inventati de om pentru a servi ca fundament al judecatii noastre  ,pentru a distinge lucrurile unul de altul , pentru a ne ajuta sa evoluam… dar in fond , ce e binele .. si ce e raul ? 

            Inca nu am reusit sa inteleg prea multe despre aceste doua conceptii fundamentale deoarece deseori se bat cap in cap, raul devine bine , binele devine rau ,dupa bunul plac al orgoliului si egoismului nostru. 

            Am observat cum deseori binele devine rau cand este rostit de altcineva. Scopul omului este si va ramane mereu acelasi: de a se cunoaste pe sine insusi , de a intelege si a invata cum sa isi traiesca viata .Pentru a face acest lucru , este inevitabil sa te intrebi ce e binele si ce e raul …

            Consider ca pt fiecare ele sunt diferite asa cum fericirea pentru fiecare consta in actiuni si impliniri diferite. Ceea ce binele si raul au in comun cu conceptiile fiecaruia dintre noi este ca toti vrem binele. Toti vrem sa facem bine , sa primim binele, sa evitam raul , sa ne ferim de el , si cu atat mai mult sa nu il facem. Consta in orgoliu , defectul fundamental si comun tuturor fiintelor umane . Dar ce inseamna defapt totusi binele si raul ?  In urma caror actiuni si instincte clasificam ce ni se intampla si ce vedem in jur ca fiind bine sau rau ? Poate ca aceeasi constiinta care ne obliga sa clasificam tot ce  ni se intampla ca fiind rau sau bine este aceeasi constiinta care ne induce defapt in eroare. Deseori facem lucruri lipsite de demnitate , josnice, in definitiv ,rele…in ochii altora. Dar de ce apar in ochii celor care le face ca fiind bune ? In aceeasi situatie , faptele bune facute de cineva pot fi vazute de altii ca ceva rau . E un cerc continuu …un ciclu , un echilibru , o forta care ne controleaza si ne conduce pe toti. Niciodata aceste doua conceptii nu vor avea la baza o logica pe care o vom urma toata viata . Totul e in schimbare , asa cum calitatile , defectele noastre mor, si personalitatea noastra se schimba asa si raul si binele isi schimba definitia , intelesul . Insa e ceva in noi , acel EU care ramane ,adevarata noastra persoana , acea parte a subconstientului , acea caracteristica aflata  in nucleul fiintei noastre nu se va schimba. Aceea este cea care va clasifica lucrurile mereu in favoarea EU-lui , in favoarea orgoliului daca am putea spune asa.

     Imi este imposibil sa nu trag concluzia ca… tot ce crezi ca e bine, e rau si invers… am un instinct ..ciudat. Poate e acel EU , nu stiu… si cu toate astea nu e nimic ce pot face..ce VREAU sa fac .Poate ca acesta este modul de a-ti trai viata pana la urma…  Mereu e o parte din noi care stie adevarul , dar niciodata nu urmam acea parte . In acest fenomen consta toata frumusetea, subtilitatea si imprevizibilitatea vietii… nu exista persoana in aceasta comunitate care sa nu fi facut in mod constient si intentionat rau pentru a se simti bine.

A face rau altuia pentru a primi bine , pentru a fi TU bine . E bine ? Sau e rau ?

Pentru cel ce face “pacatul” , e bine ? … Pare bine…desi stii ca e o iluzie,nu iti recunosti asta,dar stii… ca in modul acesta dezlantui si deschizi cusca in care se afla cea mai brutala si incontrolabila fiara:  echilibrul . Nu te poti abtine niciodata sa dai frau liber “raului” . Deci poate pana la urma e bine… nu ? Daca acel “rau(pentru altii)” care pentru noi e bine , e placere , este constientizat de un substrat adanc ca fiind aducator de “rau(pentru noi insine)” , si totusi il facem… atunci poate ca… chiar exista demnitate in noi .. doar ca..nu multi  realizeaza ca acea placere va aduce rau… deci pentru cei ce realizeaza ,este BINE ,iar pentru cei ce nu realizeaza e RAU . ..??

               De ce este  o rusine pt ratiune sa se lase prada placerii dar este o onoare sa se lase prada durerii ?  Pentru ca…ratiunea alege usor placerea, placerea este ca o acadea savurata de un copil pofticios. Pe cand durerea … ce copil ar manca broccoli de buna voie ? E greu ,iti trebuie constiinta , o vointa puternica si demnitatea de a accepta suferinta.Suntem intr-adevar ca niste copii care nu vor sa manance ce e sanatos dar cu gust neplacut Tot ce accepti cu usurinta e raul adevarat ,iar tot ce accepti pentru ca esti nevoit sa accepti ,dupa timp ,durere,gandire indelungata,lupta cu tine insuti… acela e binele adevarat.  Si totusi, nimeni nu se lupta indeajuns pentru bine.

               Desi unele lucruri par a avea logica…mereu vor ramane intrebari  si aspecte neanalizate .insa acestea sunt cele pe care am reusit eu sa le analizez pana acum . Sper ca mi-ati inteles perspectiva si ca veti avea dorinta de a ma contrazice si de a-mi oferi noi perspective.